Salutare, tuturor, sunt Alex ”Scherzo” Temple și fac parte din echipa muzicală de la Riot. Revenim azi cu a doua serie de partituri pentru muzica din League of Legends, dar facem și o incursiune în folosirea instrumentelor neconvenționale pentru proiectele noastre muzicale!

În timp ce partiturile reprezintă munca noastră de compozitori obișnuită, folosirea instrumentelor neconvenționale presupune metode mai puțin obișnuite. Cu alte cuvinte, folosim obiecte de zi cu zi ca instrumente muzicale sau adaptăm instrumente existente pentru a cânta la ele într-un mod cu totul diferit. Suntem niște compozitori norocoși pentru că putem fi alături de designerii de sunet de la Riot și împărtăși informații cu ei. Designerii de sunet înregistrează materialul-sursă cu ajutorul mai multor obiecte sau materiale care probabil ar surprinde un observator oarecare. Mulți compozitori și muzicieni folosesc obiecte neconvenționale ca instrumente, dar faptul că putem vedea direct felul în care lucrează designerii de sunet pentru League of Legends ne inspiră să căutăm surse de sunet neașteptate mai mult decât am face-o în mod obișnuit.

Tobele din Zaun

Avem la dispoziție sute de sunete prestabilite prin instrumentele noastre virtuale și acces la muzicieni nemaipomeniți din Los Angeles. De ce ne-am da peste cap atât de mult să facem obiecte care nu au nicio legătură cu muzica să sune muzical sau să folosim un instrument muzical în alt fel decât a fost gândit?

Uneori vrem un instrument sau o textură care să îndeplinească un rol similar cu cel al unui instrument existent, dar care sună diferit. De cele mai multe ori, muzica pe care o scriem pentru League of Legends încearcă pe de o parte să ofere un ”comentariu” pentru un personaj sau scenariu, în stilul cinematografiei. Pe de altă parte, caută să prezinte o utilizare specializată a texturilor instrumentale, armoniilor sau melodiilor care ar putea exista în Runeterra (și sunt specifice personajului, facțiunii sau scenariului cu care lucrăm). Când trebuie să găsim instrumente pentru o anumită regiune, începem de obicei cu un concept principal, cum ar fi ”vrem să evităm să ne bazăm pe instrumentele tipice de orchestră în această piesă. Cum ar suna un (introdu aici un instrument) în (introdu aici o facțiune din Runeterra)?”

De exemplu, haide să aruncăm o privire la tobele pe care le-am folosit pentru avanpremiera campionului Ekko. Când am început să lucrăm la muzica pentru Ekko, ne-am întrebat cum ar suna un set de tobe în Zaun sau care ar fi echivalentul acestora. Ne-am gândit că cetățenii din Zaun cu înclinații muzicale ar fi creativi și ingenioși, dar nu ar vrea acces la instrumente care să sune cu adevărat grozav. Ar fi nevoiți să-și canalizeze abilitățile muzicale prin instrumente făcute din obiecte recuperate sau chiar prin folosirea unor obiecte nemuzicale ca instrumente.

Pentru noi, asta însemna că era timpul să facem o călătorie până la magazinul de feronerie de peste drum. Nici nu-mi pot imagina ce au gândit angajații de acolo despre mine în timp ce mergeam prin magazin lovind ușor fiecare obiect de metal sau plastic care părea să aibă o rezonanță interesantă. Într-un final, am ieșit de acolo cu un set de percuție inventat pe loc, care includea un coș de gunoi de 75 de litri, o bobină de sârmă din cupru, câteva arcuri de metal, un levier și un umeraș de haine. Am făcut câteva găuri prin părțile laterale ale coșului de gunoi, am trecut sârmele de cupru prin ele și i-am îndepărtat mânerele care zăngăneau întruna. Aveam în față un instrument cu patru coarde, la care se putea cânta prin ciupire, cu arcușul, prin lovire sau pe care îl puteai arunca pentru a scoate tot felul de sunete de percuție și semitonale.

Am încercat toate mișcările de mai sus și ne-am înregistrat, apoi am tăiat înregistrarea în sunete individuale care puteau fi activate cu ajutorul unei claviaturi MIDI. Am transformat astfel coșul nostru de gunoi într-un instrument virtual pe care-l puteam introduce în cadrul proiectului, alături de librăriile noastre comerciale cu mostre de sunet.

Iată un fragment editat din ”Secunde” în care auzim un fragment de percuție realizat cu ajutorul dispozitivului nostru făcut dintr-un coș de gunoi. Am mărit volumul instrumentului față de celelalte sunete ca să fie mai ușor de auzit:

Și iată același fragment separat:

În cele din urmă, ne-am dat seama că percuției noastre făcute cu coșul de gunoi îi lipsea impactul puternic pe care ni-l doream de la tobe și am ajuns să folosim un set hibrid care conținea elemente atât din percuția noastră neconvențională, cât și din librăriile industriale cu sunete de tobă. Totuși, instrumentul nostru lasă o amprentă sonoră destul de proeminentă încât lipsa lui să fie ușor de observat.

Prietenul pădurii

Un alt motiv pentru care explorăm sunete neobișnuite este că uneori vrem un instrument care sună vag familiar, dar să fie refolosit într-un context muzical cu totul diferit decât în mod normal.

Putem lua ca exemplu sunetele ambientale folosite ca fundal, care sunt de fapt tonuri lungi cu intensificări și estompări lente, care ne dau impresia că slăbesc și cresc în intensitate fără a avea note clar definite de început și final. Lipsa lor de claritate ritmică le face foarte utile pentru crearea unei atmosfere care prezintă o informație muzicală, dar nu se dedică cu totul unei anumite melodii. Ele pot fi folosite și pentru a oferi o susținere armonică sau adăuga o textură și un punct de interes pe fundal.

Hai să vorbim despre sunetele ambientale pe care le-am creat pentru avanpremiera campionului Ivern. Am vrut ca acestea să pară liniștite și ”de-ale pădurii”, dar să nu sune sintetizat. Sunetele sintetizate sunt de obicei foarte curate și am vrut ceva care să îndeplinească aceeași funcție muzicală, dar să aibă suficiente imperfecțiuni și inconsistențe sonore încât să dea impresia că are la bază o sursă reală. Unul dintre compozitorii noștri avea un angklung prin casă, pe care un prieten i-l oferise după o călătorie în Indonezia. Un angklung este un instrument din lemn, construit din tuburi goale de bambus suspendate de un cadru din lemn. Poți cânta la el ținând cadrul cu o mână și atingând ușor tuburile cu cealaltă mână.

Mi-a plăcut sunetul lemnos al acestui instrument și mi s-a părut că era potrivit la nivel tematic pentru personaj. Dar fără o tehnică corectă, era dificil să obțin sunete cu acest instrument fără să aud un zângănit aspru din tuburile pe care nu voiam să le folosesc. Însă am descoperit că prin suprapunerea mai multor înregistrări ale tuburilor individuale, extinderea sunetului pentru unele straturi și aplicarea unui efect de reverberație de înaltă rezonanță, imperfecțiunile înregistrărilor inițiale se transformau într-un efect nivelat și interesant. Astfel am păstrat multe elemente care mi-au plăcut la acel sunet, dar în același timp l-am transformat într-un sunet muzical foarte util.

Iată cum sună angklung în context după ce a fost procesat. Ca și în exemplul pentru Ekko, am mărit volumul instrumentului ca să fie mai tare decât l-ai auzi în mixajul obișnuit:

Și iată separat sunetul-sursă brut și neprocesat al angklung-ului:

Nu cred că aș fi reușit să obțin acest efect cu instrumente virtuale comerciale care imită angklung-ul. Cu toate că sunt foarte bine înregistrate, sunt cântate într-un mod precis și nu aș fi putut obține efectul pe care mi-l doream.

Când lucrezi cu instrumente neconvenționale, rezultatul final se află de multe ori undeva între conceptul principal și abordarea evidentă. Uneori, odată îndeplinit, conceptul principal poate îndepărta ascultătorul. Îi lipsesc elementele cunoscute de care s-ar lega mental un ascultător sau pur și simplu nu sună bine. Dar vrem să credem că ne oferă rezultate mai potrivite temei noastre decât dacă am începe cu setul standard de instrumente și apoi am adăuga un instrument neobișnuit la final. Când conceptul nostru inițial pare mult prea experimental, reintroducem un pic de familiaritate (cum ar fi un set de tobe în cazul lui Ekko) care ajută foarte mult instrumentele noastre specializate să dea o notă unică unei piese muzicale.

***

Acestea fiind spuse, sperăm că-ți face plăcere să citești partiturile de mai jos! După cum a explicat Ed the Conqueror în prima noastră lansare de partituri, acestea sunt partiturile nefinisate pe care le-am folosit în sesiunile noastre de înregistrare și s-ar putea să conțină prescurtări, erori și idei care au fost ulterior eliminate sau schimbate.