Grozavă întrebare și ai ales scriitorul narativ potrivit pe care să-l întrebi – nu-mi amintesc dacă m-am dat cu deodorant azi.

Oricum, deși e ușor să presupui că Sion miroase a carne putrezită, adevărul e că a murit cu mult timp în urmă. Când eram copil și a murit un șobolan în pereți, timp de o săptămână
n-am putut intra înăuntru fără să vomit… dar apoi mirosul a început să se estompeze. Ceva ce a murit acum zeci de ani e mai mult decât putrezit. A devenit la fel de etern ca războiul. E mai probabil ca Sion să miroasă a fier rece și flăcări, fiind imposibil să le deosebești de bătălia din jurul lui.

În cazul lui Yorick, el nu e chiar mort, datorită apei vieții care atârnă într-o sticluță în jurul gâtului său. Totuși, nu cred că se spală.

Și nu o poți mirosi pe Kalista, pentru că nu se află cu adevărat aici. Poate că poți simți prezența ei fantomatică din lume, precum o boare vagă de ozon.

Așadar, cam la asta te poți aștepta dacă te întâlnești față în față cu acești campioni. Zâmbește, fii politicos și încearcă să-ți amintești: cu timpul, chiar și duhoarea dispare…

Existau…?

Lumea se numește, într-adevăr, Runeterra (adică ”lumea runelor”), datorită runelor antice. Aceste artifacte extrem de puternice sunt, de fapt, uneltele creației, pe care ființe celeste necunoscute le-au folosit pentru a construi un nou plan al existenței. Dintr-un oarecare motiv, această muncă s-a întrerupt, fiind incompletă, iar runele au fost împrăștiate și ascunse în lumea pe care o creau.

Runele din jocul League of Legends nu sunt runele antice, ci o exprimare a magiei runice. Sunt o modalitate de a vă personaliza stilul de joc, lăsând loc pentru alte posibile rune pe care să le lansăm în viitor.

Orașul Bandle este doar unul dintre multele locuri din regatul spiritelor, care strălucește în culori nevăzute dacă nu treci de barierele care îl separă de lumea muritorilor. Lulu și-a întrebat zâna însoțitoare, Pix, de multe ori despre originea sa. În loc să răspundă, aceasta se aruncă de obicei cu capul înainte în mijlocul celui mai apropiat crin. Lulu a presupus că asta înseamnă că s-a născut dintr-o sămânță, iar mai târziu a înmugurit în zâna din prezent.

La fel ca în lumea reală, locuitorii din Runeterra se căsătoresc (sau nu) dintr-o mulțime de motive – și nu întotdeauna din dragoste!

Freljord este o societate foarte matriarhală. Conducătoarele triburilor, precum Ashe sau Sejuani, sunt cunoscute drept războinice-mamă. Adesea, își doresc să-și consolideze puterea politică prin căsătorii cu aliații sau rivalii din alte triburi. Acest lucru se poate complica, atunci când favorizarea unei persoane este văzută ca umilirea alteia, așa că nu este un lucru neobișnuit ca o războinică-mamă să aibă mai mulți parteneri ”Însângerați” în familia ei. Aceștia sunt cei mai înverșunați apărători ai ei și cei mai apropiați confidenți.

În multe provincii din Ionia, este permis ca partenerii să trăiască împreună și să aibă copii fără să se căsătorească în mod oficial. Totuși, când au loc astfel de ritualuri, au o semnificație simbolică adâncă, invocând binecuvântările multor spirite și ale strămoșilor ambelor familii. În acest fel, se păstrează echilibrul, iar fiecare dintre parteneri este egal în fața comunității lor, acum și pe vecie.

Înainte ca Swain să preia controlul Noxusului, vechile case nobiliare puneau mult mai mult accent pe menținerea genealogiei lor decât pe organizarea de nunți sofisticate. Moștenitorilor li se cerea să-și onoreze părinții și să-și dovedească puterea descendenței, iar uniunile aranjate între case puteau rezolva conflicte vechi de generații întregi. Acum că puterea nobililor a fost mult redusă de consiliul Trifarix, aceste tradiții încep să se schimbe.

Există nenumărate alte exemple în întreaga lume, dar eu sunt o ființă rece și ursuză, căreia nu-i place în general să discute prea mult despre altfel de lucruri. Poate dacă aș fi întâlnit Odrasla Vidului potrivită, aceasta ar fi putut să-mi topească inima de gheață…

Darius a avut grijă de Draven încă de când erau copii și, deși își iubește fratele mai mic, știe foarte bine de defectele sale. Poate că mai de mult Darius ar fi încercat să-l schimbe pe ”mărețul torționar” și să-i țină în frâu… calitățile dravenești excesive. Dar acum manipulează situațiile până în punctul în care acele abilități și calități unice devin avantaje, mai degrabă decât dezavantaje.

În ținuturile aspre din Freljord, unde oamenii trebuie să lupte aproape zilnic pentru supraviețuire, visul de a crește animăluțe poro există tocmai pentru că nu au nicio utilitate economică! Și-ar trăi zilele într-un mod plăcut și relaxat, fiind înconjurați de iubire, căldură și îmbrățișări. Iar, într-un ținut al zăpezii și al gheții, al triburilor în război și al amenințărilor antice care își fac apariția de sub gheață, cine nu și-ar dori așa ceva?

În ceea ce privește animăluțul poro fără blană… cred că preferăm cu toții să nu ne gândim prea mult la așa ceva.